emailvision.org

Există două feluri de oameni pe lumea asta. Oamenii din clasa lui Usain Bolt care pot alerga pe distanțe de până la zeci de kilometri cu un zâmbet dulce pe buze, iar cei care pot alerga chiar și un kilometru, parcă întâlnesc moartea.

Forța de alergare poate fi de fapt antrenată prin antrenament regulat și intens. Dar când ai exersat mult și încă nu ai puterea să alergi pe distanțe lungi, poate că este timpul să reflectezi. Există o serie de caracteristici fizice care ar putea fi motivul pentru care rămâi fără suflare rapid când doar alergi la supermarketul din apropierea casei tale, în timp ce prietenul tău de alături câștigă un abonament la ultramaratonul de 200 de kilometri.

Oamenii care pot alerga pe distanțe lungi au gene speciale în corpul lor

Într-un studiu publicat în jurnalul PLOS One, o echipă de cercetători spanioli a descoperit că genetica poate determina în mare măsură rata de succes a unei persoane în a ajunge la linia de sosire într-o competiție de maraton.

Cercetătorii au observat starea fizică a 71 de persoane care au participat la o competiție de alergare maraton cel puțin o dată în ultimii trei ani și erau apte fizic, nu aveau niciun istoric de boală. Apoi au fost prelevate probe de sânge ale participanților la studiu pentru investigații ulterioare și s-a observat, de asemenea, nivelul de deteriorare musculară a acestora după alergare.

Cercetătorii au descoperit că, pe lângă determinarea de a antrena puterea alergării, alergătorii pe distanțe lungi au un cod genetic special care permite corpului lor să producă mai puțină creatinkinază și mioglobină, care sunt proteine ​​​​din sânge legate de degradarea mușchilor. Acest compus este eliberat de organism atunci când mușchii devin încordați sau deteriorați după o utilizare prelungită, cum ar fi în timpul unui maraton.

Doar pentru record, pentru a finaliza un maraton, ai nevoie de aproximativ 30.000 de pași, în timp ce picioarele vor susține până la 1,5 până la 3 ori greutatea corporală la fiecare pas.

Astfel, atunci când există o deteriorare majoră a fibrelor musculare, te vei simți obosit mai repede. Pe de altă parte, corpul alergătorului care are această genă specială eliberează foarte puțin din aceste proteine. Aceasta înseamnă că experimentează mai puține leziuni musculare în timpul alergării. Această genă îi face pe unii oameni să alerge mai bine decât pe alții.

Persoanele care sunt puternice în alergarea pe distanțe lungi au o structură osoasă a piciorului mai lungă

Picioarele mai scurte și mai puternice vor afișa, în general, o capacitate de alergare mai bună, dar acest lucru se aplică doar fazei de accelerație de la începutul cursei. Între timp, persoanele cu picioare mai lungi au de obicei pași mai lungi. Acesta este un avantaj în etapa de la mijlocul cursei când au atins cea mai mare viteză de alergare, care trebuie menținută până la linia de sosire.

Cercetătorii de la Universitatea Penn au folosit imagini imagistice prin rezonanță magnetică (RMN) ale picioarelor alergătorilor de competiție, care aveau cel puțin trei ani de experiență în competiții de sprint. Ei au descoperit că acești sprinteri profesioniști aveau oase ale antepiciorului care erau cu până la 6,2% mai lungi decât grupul de alergători non-sprint.

Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că tendonul lor Ahile (vena mare din spatele gleznei care leagă mușchiul gambei de osul călcâiului) are, de asemenea, o structură diferită. Tendonul lui Ahile servește la ridicarea călcâiului, cum ar fi atunci când stăm în vârful picioarelor sau frână. S-a constatat că „brațul-pârghie” scurt al tendonului lui Ahile al sprinterilor este cu 12% mai scurt decât cel al non-sprinterilor. Lungimea „pârghiei brațului” este distanța dintre tendonul lui Ahile și centrul de rotație al oaselor gleznei.

Alergătorii de cursă lungă trebuie să fie capabili să genereze o forță foarte mare a mușchilor picioarelor proporțional cu masa corporală, în timpul foarte scurt cu picioarele lor ating pământul. Lungimea mai scurtă a „brațului de pârghie” a tendonului lui Ahile și oasele mai lungi ale degetelor de la picioare permit alergătorului să genereze o forță de contact mai mare între talpa piciorului și sol și să mențină această forță pentru o perioadă mai lungă de timp. Această tehnică de alergare utilizează mai puțină energie și, prin urmare, consumă și mai puțin oxigen, ceea ce vă poate economisi energie în timpul alergării.

Dar încă nu este clar dacă este vorba despre un antrenament regulat care schimbă structura picioarelor sau dacă unii oameni tocmai se nasc cu un fizic de „alergător”. Ceea ce este clar, aceste caracteristici fizice pot oferi cu adevărat un avantaj pentru alergători pentru a genera o forță mai mare în timpul alergării pe distanțe lungi.

Oamenii puternici care aleargă pe distanțe lungi au un stil de viață mai sănătos

Chiar dacă ești binecuvântat cu gene și ești extraordinar de antrenat pentru a avea o viteză de alergare ca Usain Bolt, principiile sărace ale stilului de viață te pot împiedica să-ți atingi cea mai bună capacitate de alergare. Alimentația slabă care vă oferă calorii goale fără nutrienți esențiali poate încetini efectiv activitatea corpului dumneavoastră.

Nerespectarea nevoilor de lichide corporale cu apă nu va face organismul să-și arate performanța optimă. Odihna inadecvată și obiceiurile proaste de somn vă pot priva corpul de fitness.

Consumul de alimente proaspete, consumul de apă din abundență, odihna și tehnicile adecvate de recuperare după antrenament sunt cheile pentru atingerea celei mai perfecte abilități de alergare pe distanțe lungi.