emailvision.org

Psihosocialul este un aspect important care afectează fiecare viață umană. Acest aspect trebuie luat în considerare încă de la creșterea și dezvoltarea copilului până când cineva a intrat în vârstă. Cu toate acestea, știți ce este psihosocial? Care sunt etapele dezvoltării și etapele vieții umane?

Ce este psihosocial?

Psihosocial este un termen care se referă la modul în care sănătatea mintală, gândurile și comportamentul unei persoane (psiho) se raportează la nevoile sau cerințele societății (sociale).

Acest termen a fost popularizat în 1950 de către un psiholog pe nume Erik Erikson. El a dezvoltat o teorie a dezvoltării psihosociale, care a fost influențată de teoria psihanalitică a lui Sigmund Freud.

La fel ca Freud, Erikson credea că personalitatea unei persoane se dezvoltă într-o serie de etape. Cu toate acestea, spre deosebire de Freud care a explicat conceptul de psihosexualitate, Erikson a descris impactul experiențelor sociale asupra vieții unei persoane de-a lungul vieții sale. Acesta discută modul în care interacțiunile și relațiile sociale joacă un rol în dezvoltarea și creșterea umană.

Factorii care influențează dezvoltarea psihosocială

Prin această teorie, Erikson explică că personalitatea unei persoane se dezvoltă prin opt etape, care apar de la copilărie până la bătrânețe. În fiecare etapă, există două elemente sau factori despre care se spune că influențează dezvoltarea personalității și anume:

• Conflict

În fiecare etapă, Erikson crede că vor exista conflicte diferite care vă vor afecta viața. Dacă reușiți să depășiți acest conflict, atunci veți deveni un individ puternic mental pentru tot restul vieții. Între timp, dacă nu reușiți să gestionați conflictul, este posibil să nu vă dezvoltați abilitățile esențiale necesare pentru a deveni mai puternic și mai sănătos.

• Dezvoltarea identității ego-ului

Identitatea ego-ului este conștientizarea de sine pe care oamenii o dezvoltă prin interacțiunea socială. Erikson spunea că identitatea ego-ului fiecărei ființe umane se schimbă în mod constant datorită noilor experiențe și informații obținute prin interacțiunile zilnice cu alți oameni.

În acest sens, Erikson consideră că conștientizarea autocompetenței sau abilității poate motiva comportamentul și acțiunile fiecăruia. Prin urmare, dacă fiecare etapă psihosocială este trecută cu bine, poți să-ți dezvolți o identitate de ego și să ai capacitatea de a trece prin restul vieții. Cu toate acestea, dacă treci prost cu asta, te vei simți inadecvat pentru tot restul vieții.

8 stadii de dezvoltare psihosocială de-a lungul veacurilor

Raportând din Good Therapy, fiecare etapă din teoria dezvoltării psihosociale are două concepte opuse. De exemplu, încredere vs. neîncrederea ca conflict major în acest stadiu al dezvoltării sugarului. În timp ce toate vârstele pot întâmpina probleme cu încrederea, conflictele de încredere sunt considerate a fi cele mai intense în această etapă de copilărie.

În plus, rata de succes a unei persoane în etapa anterioară poate afecta modul în care trece prin etapele ulterioare. De exemplu, dacă un copil nu construiește niciodată încredere în copilărie, el sau ea va crește probabil pentru a deveni un adult care are probleme de încredere în relații.

Pentru a fi clar, iată cele opt etape ale dezvoltării psihosociale descrise de Erikson și modul în care acestea afectează viața umană:

• Etapa I (nou-născut-18 luni): încredere vs. neîncredere

Aceasta este etapa inițială a dezvoltării personalității unui copil. În această etapă, bebelușii învață să aibă încredere în ceilalți, în special în îngrijitorii lor, pe baza modului în care îngrijitorii răspund la nevoile lor și le asigură.

Dacă copilul tău se simte bine îngrijit și îngrijit, el va dezvolta un sentiment de încredere în ceilalți și se va simți în siguranță. Pe de altă parte, dacă părinții sunt inconsecvenți în îngrijirea copilului sau copilul se simte neglijat, îi va fi greu să aibă încredere în ceilalți, să fie suspicios sau anxios.

De asemenea, nu va avea încredere în lumea din jurul său și speranțele lui în ceilalți se vor estompa dacă într-o zi apare o problemă. Această condiție poate duce la dezvoltarea fricii.

• Etapa II (18 luni-3 ani): autonomie vs. rușine și îndoială

În această etapă, un copil începe să învețe despre autocontrol și devine mai independent. In aceasta faza, sa meargă la oliță se spune că are un rol important în dezvoltarea acestei atitudini.

Succesul în această etapă va duce la dorință sau voi. Dacă părinții îi educă pe copii să fie mai independenți, copiii vor fi mai încrezători și se vor simți încrezători în capacitatea lor de a supraviețui în lume. Cu toate acestea, dacă este criticat, controlat excesiv sau nu i se oferă posibilitatea de a se controla, va depinde întotdeauna de ceilalți și va fi rușinat și îndoielnic de abilitățile sale.

• Etapa III (vârsta preșcolară 3-5 ani): inițiativă vs. sentiment de vinovăție

A treia etapă a dezvoltării psihosociale este inițiativa versus vinovăție. În această etapă, copiii se vor concentra din ce în ce mai mult pe a face lucrurile pe cont propriu și pe a-și stabili propriile obiective prin joc și interacțiune socială.

Dacă părinții le oferă copiilor lor oportunitatea de a se juca și de a se angaja cu alți oameni, ei vor dezvolta un simț al inițiativei și vor fi capabili să-i conducă pe alții și să ia decizii. Pe de altă parte, dacă copilului nu i se oferă aceste oportunități, el va dezvolta sentimente de vinovăție și îndoială cu privire la abilitățile sale.

• Etapa IV (vârsta școlară 5-12 ani): industrie (competență) vs. inferioritate

În această a patra etapă psihosocială, copiii vor începe să învețe diverse abilități speciale la școală. Prin urmare, profesorii și colegii au un rol important în această etapă. În această etapă, copiii sunt din ce în ce mai conștienți de ei înșiși ca indivizi și încep să se compare cu ceilalți.

Dacă excelează în comparație cu semenii săi, își poate dezvolta încrederea în sine și mândria în realizările și abilitățile sale (competent). Cu toate acestea, copiii se vor simți inferiori (inferiori) dacă sunt limitați de părinți sau profesori să-și dezvolte propriile competențe.

7 lucruri pe care părinții trebuie să le facă pentru sănătatea mintală a copiilor

• Etapa V (12-18 ani): identitate vs. confuzie de rol

Conflictul de identitate versus confuzia de rol se află în stadiul dezvoltării adolescenților, când adolescenții caută identitate și identitate personală care le va afecta viața în viitor. El poate încerca diferite personaje pentru a determina care rol este cel mai potrivit.

Dacă un adolescent are succes în această etapă, el va putea să-și mențină și să fie consecvent în identitatea sa. Cu toate acestea, dacă nu reușește, el poate experimenta o criză de identitate și poate deveni confuz cu privire la ceea ce își dorește cu adevărat pentru viitor. Acest eșec va provoca confuzie de rol, ceea ce ridică apoi îndoieli cu privire la el însuși sau la locul său în societate.

• Etapa VI (adulți tineri 18-40 ani): intimitate vs. izolare

A șasea etapă în teoria dezvoltării psihosociale este intimitatea versus izolare care există la vârsta adultă timpurie. În această etapă, principalul conflict se concentrează pe formarea de relații intime și dragoste, ceea ce duce mai mult la un angajament pe termen lung față de altcineva decât familia.

Succesul în această etapă poate duce la relații de durată, fericite și sentimente de siguranță. Eșecul în această etapă, cum ar fi evitarea intimității sau teama de angajament, poate duce la singurătate și sentimente de izolare, sau uneori chiar la depresie.

• Etapa VII (adulti 40-65 ani): generativitate vs. stagnare

Accentul în această etapă psihosocială este de a contribui la societate și la generația următoare, inclusiv la creșterea copiilor. Oamenii care au succes în această etapă vor simți că sunt utili pentru că contribuie la viitorul societății.

Între timp, o persoană care eșuează va simți că nu a contribuit cu nimic lumii, așa că devine stagnantă și se simte neproductivă.

• Etapa VIII (maturitate 65 de ani și peste): integritatea ego-ului vs. disperare

Etapa finală în dezvoltarea psihosocială este integritatea ego-ului versus lipsa de speranță, care se dezvoltă la bătrânețe până la moarte. În această fază, persoanele în vârstă intră în etapa de auto-reflecție, care este un moment în care reflectă asupra vieții pe care au trăit-o în timpul vieții.

Dacă este mulțumit de viața lui, va înfrunta bătrânețea și moartea cu mândrie. Pe de altă parte, oamenii care au avut dezamăgiri sau regrete în timpul vieții se pot simți fără speranță.

Programul de imunizare