emailvision.org

Inima este un organ care joacă un rol important în corpul tău. Funcția sa de a circula sângele în toate organele corpului este susținută de mai multe țesuturi din acesta, dintre care unul este pericardul. Pericardul este stratul care înconjoară inima. Care sunt funcțiile sale? Atunci, există vreo boală care poate ataca inima? Citiți mai multe mai jos.

Ce este pericardul?

Pericardul este un sac sau o membrană plină de lichid care cuprinde inima și rădăcinile vaselor de sânge, inclusiv aorta, vena pulmonară și vena cavă.

Acest strat de acoperire al inimii constă dintr-o membrană seroasă, care este un țesut moale susținut de țesut conjunctiv mai dur. Membrana seroasă conține mezoteliul care produce lichid pentru lubrifierea inimii.

Lubrifiantul urmărește reducerea frecării dintre inimă și alte țesuturi ale corpului.

Structura pericardică

În corpul uman, există mai multe cavități ale membranei seroase, iar pericardul este una dintre ele.

Pericardul este format din 2 structuri care sunt legate intre ele si anume stratul fibros si stratul seros. Între cele două straturi, există lichid pericardic.

Pentru mai multe detalii, mai jos este o prezentare generală a structurii acestui strat de înfășurare a inimii.

1. Strat fibros

Fibroasa este stratul exterior al pericardului. Acest strat este format din țesut conjunctiv care se atașează de diafragmă.

Stratul fibros iti tine inima la locul ei, si anume cavitatea toracica. Când inima se mărește în timp ce pompează sânge, stratul fibros ține inima în poziție.

În plus, acest strat este responsabil și de prevenirea infecțiilor cardiace.

2. Strat seros

Al doilea strat al pericardului este serosa. Serosa mai poate fi împărțită în 2 straturi, și anume parietal și visceral.

Stratul parietal acoperă interiorul suprafeței fibroase a pericardului, în timp ce stratul visceral acoperă suprafața endocardului (țesut care căptușește camerele și atriile inimii).

Între straturile fibroase și seros, există o cavitate pericardică care conține lichid lubrifiant sau lichid seros.

3. Mezoteliu

Atât straturile parietale, cât și cele viscerale ale pericardului seros sunt formate din mezoteliu, care sunt celule epiteliale care funcționează ca un strat protector și reduc frecarea dintre organe.

Care sunt funcțiile pericardului?

Pericardul are câteva funcții importante care ajută la menținerea inimii să funcționeze normal. Aici sunt câțiva dintre ei.

• Împiedică inima să se miște și rămâne în cavitatea toracică.
• Împiedică inima să se dilate sau să se extindă excesiv din cauza umplerii cu prea mult sânge.
• Unge inima pentru a preveni frecarea dintre inimă și alte țesuturi ale corpului atunci când inima bate.
• Protejează inima de diferite tipuri de infecții care se pot răspândi din organele din jur, cum ar fi plămânii.

Condiții de sănătate care pot interfera cu pericardul

Există diverse probleme de sănătate care pot apărea atunci când pericardul devine inflamat sau se umple cu prea mult lichid.

Dacă membrana care acoperă inima devine inflamată, acest lucru riscă să afecteze performanța inimii, astfel încât sănătatea ta generală poate fi perturbată.

Iată câteva probleme medicale care pot apărea în țesutul care căptușește inima.

1. Revărsat pericardic

Revărsatul pericardic este o afecțiune în care lichidul se acumulează în exces între pericard și inimă. Această afecțiune apare de obicei ca urmare a unei boli sau a unei leziuni a pericardului. În plus, lichidul se poate acumula și atunci când există sângerări sau răni.

Când apare o efuziune în mucoasa inimii, pot apărea următoarele simptome:

• senzație de presiune sau durere în piept,
• greu de respirat,
• dificultăți de respirație când stați întins,
• greață,
• o senzație de strângere sau plinătate în piept și
• dificultate la inghitire.

Unele afecțiuni medicale care pot provoca efuzie includ:

• boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul,
• infarct,
• au suferit o intervenție chirurgicală pe inimă
• răspândirea cancerului la inimă (cum ar fi plămânul, sânul sau leucemia)
• infecții bacteriene, virale, fungice sau parazitare,
• o tiroida care nu functioneaza corect (hipotiroidism),
• în curs de radioterapie pentru tratamentul cancerului și
• luând anumite medicamente prescrise, cum ar fi hidralazina, fenitoina sau izoniazida.

2. Chist pericardic

Chisturile sunt țesuturi sub formă de bulgări umplute cu lichid care pot crește în diferite organe ale corpului uman. Pericardul este, de asemenea, un organ care poate crește chisturi.

Cazurile de chisturi la nivelul pericardului sunt foarte rare. Conform articolului din Jurnalul Inimii IndianeSe estimează că apariția acestei afecțiuni apare doar la 1 din 100.000 de persoane.

Majoritatea persoanelor cu chisturi la nivelul pericardului sunt cazuri congenitale. Cu toate acestea, această afecțiune este detectată de medici doar atunci când pacientul ajunge la vârsta de 20 sau 30 de ani.

Majoritatea cazurilor de chisturi nu provoacă niciun simptom. De obicei, noi simptome apar atunci când chistul este suficient de mare și apasă pe organele din apropiere.

Practic, chistul este inofensiv. Cu toate acestea, dacă chistul apasă pe alte organe ale corpului, poate duce la complicații precum inflamație sau sângerare.

3. Pericardita

Pericardita este umflarea și inflamația pericardului. Inflamația poate fi scurtă (acută) sau mai lungă (cronică).

Această afecțiune provoacă durere în piept, deoarece țesutul inflamat care căptușește inima se freacă direct de inimă.

Unele afecțiuni de sănătate care pot provoca pericardită sunt:

• infectie virala,
• boli autoimune, cum ar fi lupusul și artrita reumatoidă,
• infarct,
• au suferit o intervenție chirurgicală pe inimă și
• luând anumite medicamente, cum ar fi fenitoina, warfarina și procainamida.

Pericardita poate fi de obicei vindecată cu un tratament simplu. Cu toate acestea, în cazuri rare, pericardita prezintă riscul de a provoca complicații, cum ar fi bătăile neregulate ale inimii.

4. Tamponadă cardiacă

Tamponarea cardiacă este o afecțiune cauzată de acumularea de lichid, sânge, gaz sau tumori în cavitatea pericardică.

Această acumulare provoacă o presiune mare asupra inimii, astfel încât inima nu se poate extinde și dezumfla în mod corespunzător atunci când pompează sânge.

Dacă este lăsat singur, corpul nu poate primi aportul de sânge necesar, deoarece aportul de sânge din inimă este redus.

Tamponarea cardiacă este de obicei cauzată de mai multe afecțiuni, cum ar fi:

• anevrism aortic,
• cancer pulmonar in stadiu terminal,
• infarct,
• au suferit o intervenție chirurgicală pe inimă
• prezența pericarditei,
• tumori ale inimii,
• insuficienta renala si
• insuficienta cardiaca.

Pericardul este prima linie care protejează inima și o ajută să funcționeze corect.

Când există o acumulare de lichid sau alte substanțe străine în mucoasa inimii, aceasta are potențialul de a afecta performanța inimii în pomparea sângelui.

Prin urmare, asigurați-vă că mențineți întotdeauna sănătatea generală a inimii, astfel încât pericardul să fie protejat de orice tulburări.