Tulburarea schizotipală: definiție, simptome și tratament

Trăind într-o era digitală care este din ce în ce mai sofisticată, în mod ironic există încă mulți oameni care încă mai cred în lucruri supranaturale și mistice. De exemplu, mergând într-un loc de pesugihan pentru a obține un număr de loterie sau pentru a cere descendenți. Dar știați că a crede în lucruri mistice, ceea ce face dificilă relaționarea și interacțiunea cu alți oameni, poate fi unul dintre simptomele unei tulburări mintale numite tulburare schizotipală? De ce este asta?

Ce este tulburarea schizotipală?

Personalitatea determină modul în care o persoană interacționează cu ceilalți, deoarece personalitatea determină modul în care te percepi pe tine și mediul înconjurător.

Tulburarea schizotipală este o tulburare de personalitate care face ca o persoană să aibă dificultăți în a forma relații strânse cu alte persoane, deoarece se simte foarte inconfortabil interacționând. În plus, cineva cu această tulburare are un mod anormal de a gândi, astfel încât tind să fie excentric.

Persoanele cu această tulburare au adesea gânduri eronate ca urmare a înțelegerii incorecte a evenimentelor cotidiene, chiar dacă aceste apariții sunt normale pentru alte persoane. Sunt foarte superstițioși și au propriile lor gânduri asupra lucrurilor, deși este nenatural sau se abate de la normele sociale ale mediului din jurul lor.

Acest model de gândire „excentric” provoacă adesea anxietate și depresie pentru cei care suferă. Ca urmare, tratamentul care se efectuează se concentrează doar pe simptomele depresiei și tulburărilor de anxietate, fără a depăși simptomele tulburărilor de personalitate pe care le suferă.

Cauzele tulburării schizotipale

Se crede că multe lucruri sunt cauza tulburării schizotipale. O teorie afirmă că apariția acestei tulburări este rezultatul interacțiunii factorilor ereditari, sociali și psihologici.

Tulburarea schizotipală poate fi derivată dintr-o trăsătură moștenită, dar rolurile sociale, cum ar fi părinții și interacțiunile sociale în timpul copilăriei, factorii de temperament și modul în care rezolvă problemele pot influența, de asemenea, dezvoltarea tulburărilor de personalitate.

Simptomele tulburării de personalitate schizotipală

În general, tulburarea de personalitate schizotipală determină un model de abilități sociale și interpersonale foarte minime datorită unei mentalități nenaturale. Această tulburare este însoțită și de un sentiment de disconfort interacționând și neavând capacitatea de a trăi relații apropiate.

Cu toate acestea, mai precis, simptomele experimentate de persoanele cu această tulburare sunt mai variate. Aceasta include:

  • Au o credință puternică în magie, mistică, supranaturală, ocultă, chiar dacă este împotriva normei
  • Adesea, aveți iluzii despre experiențe supranaturale sau evenimente neobișnuite
  • Având o idee nerezonabilă
  • Să ai un mod de a vorbi și cuvinte care nu sunt clare pentru alții
  • Adesea arată emoții nefirești
  • Foarte inconfortabil în situații sociale
  • Te simți prea paranoic în legătură cu anumite lucruri
  • Având un aspect neobișnuit sau excentric
  • Foarte puțini au prieteni apropiați sau confidenti în afară de familia apropiată
  • Să trăiești anxietate socială și să te simți paranoic în legătură cu interacțiunea cu cineva, chiar dacă se cunoaște de mult timp.

Cum pot fi identificați schizotipalii?

O persoană poate fi declarată cu tulburare schizotipală doar atunci când a crescut. Motivul, tulburările de personalitate se pot forma doar într-o perioadă lungă de timp. Fiecare indivizi de la vârsta copiilor și adolescenților experimentează schimbări și maturizarea personalității în mod continuu. Simptomele tulburării schizotipale pot crește la vârsta adultă și apoi scad la vârsta adultă târzie înainte de a intra în vârstă sau în jurul a 40-50 de ani.

Un diagnostic pus de un specialist în psihiatrie poate implica simptome și modele de comportament anterioare la o persoană suspectată de tulburare de personalitate schizotipală. Stabilirea diagnosticului la indivizi înainte de intrarea la vârsta adultă se poate face atunci când simptomele acestei tulburări există deja și persistă cel puțin un an. În plus, depistarea precoce a acestei tulburări se bazează pe antecedentele familiale de schizofrenie.

Care este diferența dintre schizotipic și schizofrenic?

Tulburarea de personalitate schizotipală este adesea confundată cu tulburarea psihică gravă schizofrenie. Ambele pot declanșa simptome de psihoză, ceea ce face dificil pentru o persoană să facă distincția între realitate și ceea ce este doar o halucinație/imaginație.

Cu toate acestea, frecvența și intensitatea episoadelor halucinatorii și delirante în tulburarea de personalitate schizotipală sunt în general mai blânde decât în ​​schizofrenie. În general, o persoană cu tulburare schizotipală este mai mult sau mai puțin conștientă de diferența dintre realitate și gândire, dar persoanelor cu schizofrenie le va fi foarte greu să depășească simptomele iluziilor pe care le experimentează. În general, ei nu pot distinge între natura reală și natura iluzorie.

Deși cele două sunt diferite, tratamentul schizofreniei poate avea un efect pozitiv asupra persoanelor cu tulburare schizotipală.

Tratamentul tulburării schizotipale

Tratamentul adecvat este foarte necesar pentru persoanele cu tulburare de personalitate schizotipală, deoarece, dacă nu este tratat, există șansa de scădere gravă a abilităților sociale și profesionale. Este necesar un tratament cuprinzător, cum ar fi terapia psihiatrică și consumul de droguri, pentru a forma noi modele de gândire și comportament și pentru a ameliora simptomele tulburării schizotipale. Cu toate acestea, acest lucru poate fi necesar pentru o lungă perioadă de timp.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found